Seasons End / Casa ISHO

Károly Hopp-Halász

Opera lui Károly Hopp-Halász (n. 1946, Paks, Ungaria) are multiple fațete atât din punct de vedere tematic, cât și al mediul folosit, îmbinând pictura cu arta grafică și sculptura, dar și cu instalația, arta-acțiune, performance, body art, video și film. Atmosfera colectivă a atelierului Pécs (1968-1980) a fost locul unde el și-a găsit vocea personală, reflectând cu finețe asupra unor subiecte politice și identitare. Seria sa bine-cunoscută a dat voce realității deprimante a supravegherii și a cenzurii și a atras atenția asupra anxietății sociale și claustrofobiei unui artist marginalizat de homosexualitatea sa, incapabil de a-și articula sinele real. În timp ce viața periferică izolantă și distanța frustrantă față de capitalele artistice se regăsesc ca teme-cheie în opera lui Károly Hopp-Halász, artistul a purtat o corespondență cu figuri importante ale scenei internaționale de artă, precum Robert Smithson, în memoria căruia a fost singurul artist maghiar la care a răspuns. Opera sa rămâne una dintre cele mai consistente și, în același timp, complexe, de pe scena maghiară de artă postbelică.

Károly Kismányoky (n. 1943, Pécs – d. 2018, Pécs, Ungaria) a fost unul dintre membrii fondatori ai atelierului Pécs (1968-1980). Natura sa experimentală și interogativă l-a făcut să respingă forma fixă, finalizată a operei de artă și să se concentreze pe proces, mai degrabă decât pe rezultat – pe activitatea vie, mai degrabă decât pe produsul lipsit de viață – făcând performance-uri în aer liber, în mediul înconjurător natural și urban al orașului Pécs, alături de Kálmán Szijártó. Amplasarea încă din 1970 a unor semne geometrice elementare pe trunchiurile de copaci, pe terenul carierelor de nisip sau al gropilor de pietriș a fost, de fapt, prima manifestare a land artului maghiar. În perioada conceptuală a atelierului Pécs, ce a ținut până în 1973, Kismányoky s-a ocupat în principal de fotografie, acțiuni în aer liber și performance, investigând potențialul vizual al relocării, ascunderii, mascării, arderii și scufundării. Aceste noțiuni au configurat semnificativ interesul său pentru transformare și au confirmat caracterul serial în execuția lucrărilor sale.

Kálmán Szijártó (n. 1946, Szigetvár, Ungaria) a fost unul dintre membrii fondatori ai atelierului Pécs (1968-1980). A început să lucreze cu new media încă din anii 1970, realizând intervenții în aer liber împreună cu Károly Kismányoky (1943-2018) și documentând impresiile și rezultatele lor. Studiind felul în care elemente liniare simple, plasate într-un context natural, interacționau și interferau cu decorul, Szijártó a devenit tot mai interesat de formele și expresiile performative, bazate pe proces, ce implicau propriul său corp. Condus de ideea de interrelaționalitate, Szijártó a implicat ulterior și publicul în performance-urile sale. Acest lucru reflectă conceptul dezvoltat în desenele sale timpurii și intervențiile în aer liber: sensibilizarea reciprocă și permeabilă a suprafețelor diferite, a realității și a reflecției sale, a performerului și a contextului performat, fie el natural sau uman.

Sándor Pinczehelyi (n. 1946, Szigetvár, Ungaria) este una dintre cele mai importante figuri din generația maghiară de neoavangardă și unul dintre membrii fondatori ai atelierului Pécs (1968-1980). Cele mai reprezentative motive în lucrările sale sunt secera și ciocanul, piatra cubică și steaua cu cinci colțuri, bine-cunoscutele simboluri ale erei comuniste și ale proletariatului. Apropriindu-le, folosindu-le și reinterpretându-le în relație cu propriul său corp și obiectele cotidiene pentru a construi o mitologie individuală determinată de realitatea istorică și cultură a Europei Centrale și de Est, Pinczeheleji a creat un corp de lucrări cu un puternic subtext ironic și politic, ce pot fi definite ca pop art politic. În paralel cu practica sa vizuală, în care figura artistului se evidențiază ca individualitate istorică, socială și autentică, el a fost implicat și în demersul clandestin de organizare artistică, stabilind relații cu scena de artă contemporană din fosta Republică Iugoslavia și Polonia.

Károly Hopp-Halász, For Robert Smithson, 1973, imprimare în gelatină de argint montată pe carton, 100 x 70 cm fiecare. Prin amabilitatea galeriei acb, Budapesta.