Seasons End / Casa ISHO

Katalin Ladik (n. 1942, Novi Sad, Serbia) a debutat ca poetă, publicând în principal în periodicul de avangardă maghiară din Novi Sad Új Symposium [Noul simpozion]. Un aspect important al operei sale este feminismul: încă de la primele sale performance-uri, și-a folosit corpul ca mediu, creând multiple identități de diferite genuri și personalități. Ladik își făcea performance-urile fotografice și video în fața camerei, uneori fără public. În anii 1960 și 1970, Ladik a început să introducă elemente din happening, body art și performance în recitalurile sale de poezii, evocând ritualuri străvechi, șamanice. În 1973, a devenit membră a grupului Bosch+Bosch din Subotica și a continuat să lucreze alături de alții artiști și membrii ai grupului, precum ansamblul de muzică din Zagreb Acezantez sau reprezentanți ai scenei de artă maghiare, precum Miklós Erdély și Tamás Szentjóby. După participarea la cea de-a 10-a ediție a Festivalului de poezie sonoră de la Amsterdam din 1977, Ladik a devenit o figură importantă în poezia sonoră.

Katalin Ladik, Painting the Sea, 1982, imprimare cromogenică, 3 bucăți, 20,5 x 29,5 cm fiecare. Prin amabilitatea Galeriei acb, Budapesta.