Concept
Intitulată Our Other Us, Bienala Art Encounters 2021 va acorda o atenție specială formelor de conviețuire pe care le putem proiecta, intui și institui astăzi, concentrându-se, de asemenea, asupra transformărilor și derivei care marchează percepția de sine, individuală ori colectivă. Această ediție a Bienalei stă sub semnul oglindirilor și al proiecțiilor pe care le construim cu toții despre noi înșine, despre Celălalt, despre granițe și distanțe, apropieri și contacte, interior și exterior, iar arta contemporană este reflecția cea mai fidelă a acestor dinamici. Bienala din acest an va cuprinde componente distincte, iar în centrul evenimentului stau cele două proiecte curatoriale propuse de Mihnea Mircan și Kasia Redzisz.
MIHNEA MIRCAN, Peisaj în oglindă convexă [Landscape in a Convex Mirror]:
„Expoziția aduce laolaltă forme și figuri – elongate, comprimate ori distorsionate, neclare ori vertiginoase – ale distanței, axe perspectivale redesenate pentru a da seama de obiecte în mișcare, zoom-uri abrupte și panorame, articulând relații telescopice între acestea, într-o sintaxă de puncte oarbe și detalii mărite. În mod indirect, și poate alegoric, aceste noduri de linii de fugă și axe optice, trasând traiectoria unei figuri care cade ori alunecă într-un raport mereu precar cu fondul ei, corespund unei rețele de lacune și fisuri în spațiul social, de bariere imunologice și proximități toxice.
Făcând referire la Autoportret în oglindă convexă, pictura lui Parmigianino din 1524 în care sinele auctorial se dilată anamorfic și umple câmpul reprezentațional, și la reflectoscop, oglinda neagră folosită adesea de pictorii peisagiști ai secolelor 18 și 19, titlul proiectului intersectează imaginea, goală și deformată, a unui fond fără figură, si contra-privirile care o inspectează, protezele tehnologice care ar captura și multiplica, calcula și disemina reflecțiile ei. Rătăcită într-o suspensie fără lume sau în cădere liberă, aproape înghițită de fond sau privată de capacitatea de a acționa vizual ori practic asupra mediului său, ‘figura’ – ecoul sau licăririle trecerii ei – apare în diferitele ‘peisaje’ explorate de lucrările din expoziție, de la biotopuri amenințate la teritoriile abstracte ale acumulării de date pentru computație, spații onirice și incursiuni politice în sfera domestică, ori în ‘peisaje’ temporale marcate de fisura narațiunilor istorice, de anacronisme care se perpetuează. Propriul său punct de vedere prinde contur în locurile în care vertijul lumii intră în coliziune – și în acord – cu liniile in spirală care conduc transformarea sinelui.”
KASIA REDZISZ, Cum să Coabităm [How to Be Together]:
„Conceptul expoziției își are originile în identitatea orașului Timișoara, centru industrial, academic și cultural, care găzduiește comunități diverse. Propunerea mea este inspirată de practicile neo-avangardei locale și investighează relația noastră cu natura și cu cei din jur. Artiștii invitați vor explora noțiuni precum colectivitatea, responsabilitatea socială și sustenabilitatea, și impactul acestora asupra creației artistice și a vieții de zi cu zi.
Cum să Coabităm [How to Be Together] va include două expoziții: o cercetare istorică ce va investiga relația dintre artiști și natură, precum și o corespondentă contemporană. Împreună, aceste două expoziții vor prezenta o serie de propuneri pentru o existență cu sens. Ele vor constitui mai mult decât o simplă analiză a momentului prezent, devenind o reflecție asupra unor viitoruri posibile.”
