Artiști:

Parte a proiectului Peisaj în oglindă convexă, acest program de proiecții aduce laolaltă lucrări video ale artiștilor care participă la expoziție și filme ale unor cineaști în mod egal interesați de tema distanței și de inversiuni de scară ca parametri și metafore pentru imaginea în mișcare, de refocalizări ale lentilei pentru a întruchipa relații spațiale schimbătoare. Într-o zi va veni ziua când ziua nu va mai veni, o frază dintr-un eseu de Paul Virilio care dă titlul acestui program, funcționează la rândul său ca un telescop textual ce se extinde într-un viitor cenușiu, nebulos din care noi lipsim, ca un zoom accelerat pe o fractură în relația dintre ‚noi’ și ‚lume’, ce face vizibilă alternativa unui ‚noi fără lume’ sau a unei ‚lumi fără noi’. Filmele din program nu cercetează un imaginar apocaliptic, dar folosesc mișcări ale camerei similare cu operațiunea vizuală, poetică și critică sugerată de Virilio, pentru a surprinde personaje aflate prea aproape sau prea departe, figuri distorsionate ori camuflate, hibrizi de corp și abstracțiune. Camera de filmat devine o ancoră mobilă, un punct arhimedic pe care se sprijină narațiuni ale transformării, spirale ale reveriei și dezordinea anacronică a timpilor.