Manuel Pelmuș
Manuel Pelmuș (n. 1974, București, România) este un artist român, având o formație în coreografie, ce lucrează în diverse contexte, precum cel expozițional, teatral și cel al sferei publice. Practica sa presupune adesea prezența fizică permanentă, acțiuni în continuă desfășurare în cadrul expozițiilor, utilizând interpretarea ca strategie performativă, corpul uman ca mediu și contextul locurilor și instituțiilor particulare pentru a chestiona ierarhiile existente și pentru a explora relația corpului cu memoria colectivă și construirea istoriei. În 2013, a reprezentat România la cea de-a 55-a ediție a Bienalei de la Veneția, în cadrul unui proiect realizat în colaborare cu Alexandra Pirici. A expus în muzee și bienale din toată lumea, printre care bine-cunoscutele Bienala de la Kiev; Tate Modern; Van Abbemuseum; Pare Site Hong Kong; OFF-Biennale Budapesta; Centre Pompidou Paris; Ludwig Museum Köln; HAU Berlin; SALT Istanbul; BOZAR Bruxelles; Bienala de la Gothenburg. În 2012, lui Pelmuș i-a fost acordat Berlin Art Prize pentru arte performative, fiind ulterior distins cu premiul pentru excelență de către Centrul Național de Dans din București (2014). Împreună cu un grup de artiști, a participat la înființarea în România a primei instituții dedicate dansului contemporan, Centrul Național de Dans București (CNDB). Acțiunile sale sunt incluse în colecții private și publice ca acțiuni live. Manuel Pelmuș este în momentul actual research fellow la Academia de Arte din Oslo (KHIO). Trăiește și lucrează în Oslo și București.
Practica coreografică a lui Manuel Pelmuș investighează rolul performance-ului în contextul artelor vizuale, relația dintre gestul performerului (ca o traducere corporală și o subversiune a unei realități existente) și legăturile afective pe care se bazează genul, în raport cu convențiile și constrângerile expozițiilor de artă sau ale muzeului. Întrebarea despre gest și răspunsul performativ într-un context muzeal produce noțiunea hibridă a unei colecții de evenimente corporale și critice, iar performance-ul gândit de Pelmuș pentru această expoziție face parte dintr-un proiect pe termen lung intitulat Permanent Collection [Colecție permanentă]. Un fundal sonor, ce combină efecte acustice cu un monolog al artistului, ce reflectă asupra noțiunilor de distanță și dislocare, prezență și co-prezență, este transmis prin radio în spațiul ocupat de expoziția Kasiei Redzisz și interpretat de un performer ca o serie de instrucțiuni pentru interacțiuni cu spațiul și cu lucrările expuse acolo, pentru a scrie noi scenarii ale atenției și aproprierii, în dialog tăcut cu vizitatorii Bienalei.
Manuel Pelmuș, A Luxury We Can Not Afford, 2019. În fotografie, Maria F Scaroni. Credit foto: Beniamin Boar.
