Ștefan Bertalan
Ștefan Bertalan (n.1930, Răcăştie, România – d. 2014, Timişoara, România) este o figură centrală a neo-avangardei românești, membru și cofondator al grupului 111 în 1965 și al grupului Sigma în 1970. În încercarea de a găsi un limbaj artistic personal și de a se detașa de conformismul academic, își orientează cercetările teoretice către textele lui Paul Klee, principiile constructivismului și modelul Școlii Bauhaus, împreună cu colegii săi. Opera lui Ștefan Bertalan, formată din obiect, instalații multimedia, fotografii, acțiuni, are desenul ca fir de legătură între toate aceste perioade.
Expoziții selectate: Palatul Enciclopedic, cea de-a 55-a ediție a Bienalei de la Veneția (2013); Ștefan Bertalan, Muzeul de Artă, Timișoara (2012, individual); The Emigrant Clown, Muzeul de Artă Timișoara / Galeria Quadro, Cluj-Napoca (2012/2011, individual); De Natura Rerum, Johnen Galerie, Berlin (2012, individual); Cel ce se pedepsește singur [The One that Punishes Himself], Muzeul Mogoșoaia, București (2009); Drumuri la răscruce [Roads at Crossroads], ArTe Gallery (2005, individual); Festivalul Zona 4 – Europa de Est, Timișoara (2002); Festivalul Zona 3 – Europa de Est, Timișoara (1999); Studiul I, Galeria Bastion, Timișoara (1978); Fourth Leonardo Action, Parcul Central, Timișoara (1978); Romanian Art Today, Galeria Richard Demarco, Edinburg (1971); Bienala constructivistă, Nürnberg (1969); Arta constructivistă, Galeria Sonja Henje, Oslo (1969); Cinci artiști din Timișoara, Sala Kalinderu, București (1968); Trienala de arte decorative, Milano (1968).
Ștefan Bertalan, Demonul lui Maxwell (1967-68), fire textile albe și negre în cadru de lemn, Il Palazzo Enciclopedico. Credite foto: Francesco Galli. Prin amabilitatea Muzeului de Artă, Timișoara.